Bunicuţa Hillary nu mai are şansa să se joace de-a războiul cu nepoţii planetei, nici bucuria de a ne obliga să mîncăm multiculturalism, minorităţi cu bombe la brîu şi L.G.B.T. pe pîine, nici tupeul de a produce mutaţii grave în structura familiei tradiţionale a lumii. Clintocraţia s-a încheiat! Simpatizanţii sînt chiar norocoşi că Hillary a pierdut în mod hilar maşinăria politică americană şi jucăriile militare, altfel ar fi schimbat acele ceasornicului lumii după bunul plac, precum face Angela Merkel în Europa.
Rămîne de văzut dacă, odată cu debutul mandatului, la 20 ianuarie 2017, Trump va folosi toate armele pentru a cîştiga bătălia anti-globalizare, implementată de sistemul politic al S.U.A., extrem de repudiat astăzi, şi împotriva căruia au votat trumpiştii. Cel de-al 45-lea preşedinte al S.U.A. reprezintă un pericol doar pentru adversarii normalităţii. Pentru România, victoria Marelui Blond poate fi o oportunitate, nu un pericol, cum tendenţios manipulează propaganda unor servicii secrete. Trump pare a fi pentru americani un fel de Nigel Farage responsabil de Brexit, pentru că acesta s-a manifestat în campanie de partea noului curent anti-sistem ce vizează democraţia occidentală prost înţeleasă, afişînd, în acelaşi timp, o deschidere spre ascensiunea partidelor naţionaliste, cum de fapt, se simte şi se resimte la acest moment în Europa.
Există opinii care susţin că Donald Trump nu va înfăptui promisiunile din campanie, ochii din umbră nu-i vor îngădui confortul, dar, cu siguranţă, dacă nu va deveni servitor al guvernului mondial, va aduce schimbarea la faţă a Americii, va modifica şi upgrada balanţa de forţe şi relaţii mondiale, va întoarce America spre naţiunea americană, va estompa liberalismul fără frontiere, care a generat tragedii de proporţii şi a zguduit ordinea globală, dar, totodată, Trump va fi interesat şi de un al doilea mandat.
Aceeaşi soartă o vor avea la alegerile din 2017 Franţa dar şi Germania, care dă ora exactă, cu de-a sila, în Europa, luînd în calcul tot mai multele voci naţionaliste ridicate împotriva cancelarului Merkel, dar şi ascensiunea liderului Frontului Naţional din Franţa, Marine Le Pen. Obama, cel mai slab preşedinte din istoria Americii a încheiat o epocă de păguboasă şi oneroasă administrare, de expansiune şi revanşe, goană după petrol, războaie, înarmare şi ameninţare la adresa securităţii statelor, dacă nu cumva îşi va folosi influenţa (care i-a mai rămas) pentru a-i pune beţe în roţile lui Trump.
Pentru Hollande şi Merkel, Trump este o ameninţare, pentru alţi şefi de state, un lider care va opera cu bisturiul faţa Americii şi a lumii. Sperăm că Trump nu va mai umbla cu detectorul de petrol şi bogăţii pe harta lumii ca să-şi aleagă statul propice masacrului. Argat în (im)postura oficială, Iohannis a fost printre primii care l-au felicitat pe Trump. Îi sugerez ca la o eventuală întîlnire (pentru care trebuie să stea la coadă) să-i ceară lui Trump retragerea trupelor americane şi a armamentului de pe teritoriul României, retragerea scutului antirachetă de la Deveselu şi chemarea la vatră a impertinentului ambasador Hans Klem. N-avem nevoie de trupe străine pe teritoriul naţional! Pentru apărarea Ţării, şeful statului român trebuie să demareze revitalizarea decimatei Armate a României.
Noi facem „istorie” cu nişte caricaturi de lideri corupţi şi penali, care au adunat averi din suferinţele patriei române şi au făcut viaţa cetăţenilor mai mizerabilă decît era. Oficial sîntem în campanie electorală, o altă mare scamatorie, ca şi alegerea lui Iohannis. Toţi preşedinţii post-decembrişti ai României (inclusiv Iohannis) au stat cu un picior în corupţia din ţară, cu celălalt picior slugoi la curtea stăpînilor din afară şi mi-e greu să înţeleg cum au putut trăi aşa crăcănaţi în faţa vremurilor şi cu nădragii crăpaţi în fund?
Apropo de declaraţia tîmpă a preşedintelui – „mai bine faceţi campanie electorală decît să măriţi salariile şi pensiile”!, ne place şi acceptăm să fim jigniţi şi prostiţi şi sîntem trataţi ca atare de chiriaşul vremelnic de la Cotroceni şi de cei cu el care fumează aceeaşi pipă a escrocheriei, iar supunerea noastră este lenea de a fi noi înşine, românii treji şi patrioţi, în faţa gunoaielor care put de la distanţă.
Uitaţi-vă şi la Julien Cioloş! Cu un an în urmă minţea că e tehnocrat cu mandat limitat, că nu va intra în politică după expirarea mandatului, că nu mai doreşte să fie prim ministru şi nu va candida. Acum, motivează că a fost luat pe sus, dar el a bătut, cu bună ştiinţă, palma cu Iohannis, P.N.L. şi cu fantoşa Alina Gorghiu, care a lansat cel mai oribil, infam şi condamnabil spot electoral, în care este implicat şi păcălit un copil de cîţiva anişori. Cioloş e tot un mincinos şi un teleghidat ca Iohannis, poate chiar mai ipocrit decît ceilalţi. Vă amintiţi promisiunea lui, cum că la 10 februarie 2016 va promova legea salarizării, lăsată pe masă de PeSeDe. A trecut 10 februarie, iar zbirul Cioloş s-a opus acestei legi. Odată cu mitingul din Piaţa Revoluţiei, Julien Cioloş şi-a pierdut virginitatea tehnocraţiei, devenind politruc de companie şi de larg consum.
A minţit că nu va face politică, a minţit că va salva România, deşi s-a împotrivit tuturor măsurilor de redresare a vieţii românilor, aflaţi în topul sărăciei europene, la fel cum, cîndva, a procedat şi Stolojan. Lui Cioloş, puterea i-a intrat sub piele ca un drog şi cînd a simţit că zilele mandatului sînt pe ducă a cedat presiunilor penele şi ale lui Iohannis, şi-a scos blugii şi geaca din ladă, ca să fie considerat de-al poporului, şi s-a cocoţat locvace pe scena primului său miting electoral din piaţa publică. Prost actor! Ce păcat însă, Cioloş s-a prezentat exact ca un erou împuns de vacă!
La început, rugase peneleul să nu-i folosească imaginea în campanie, apoi cînd afişele uriaşe cu imaginea sa împuiaseră tîrgul, dădea din colţ în colţ. Iată, de la zerovalenţă, Julien Ciloş, tehnocratul eratic, care s-a opus tuturor măsurilor şi proiectelor de lege privind îmbunătăţirea vieţii cetăţeanului român, a sărit cu felonie direct în plurivalenţa penibilului. Peneleul, cu un picior în groapă şi cu unul pe mal, va fi tras de Cioloş, bîldîbîc, la fundul mocirlei. Ar fi cazul ca românii să nu mai înghită din nou găluşca, să gîndească cu capul lor şi să nu mai ia de bună vrăjeala electorală! Niciunul dintre saltimbancii scenei politice nu vrea votul ca să-i mîngîie pe cetăţenii români pe creştet.
Au trecut doi ani de preşedinţie iohannistă şi un an de guvernare cioloşistă, iar poporul român o duce mai greu decît înainte. Nu am culoare politică, repet a mia oară, dar cel puţin Ponta a întregit salariile şi pensiile tăiate de căpcăunii Boc şi Băsescu, a lăsat proiecte şi programe viabile din care s-a hrănit diletantul şi ameţitul guvern tehnocrat – „Guvernul meu” -, instalat pe cadavrele de la Colectiv, guvern care şi-a schimbat miniştrii incapabili ca pe şosete. Făcînd o asociere între parteneriatul strategic S.U.A.-România, poate că „Revoluţia lui Trump” va inspira electoratul român să-şi exprime prin vot protestul împotriva sistemului corupt şi antinaţional.
